chapitre précédent retour chapitre suivant

Évangiles en corse – Luc 15

A parabula di a pecura persa

(Mt 18,12-14)

15 È li si avvicinavanu tutti i publicani è i piccatori à senta lu. 2 È parlavanu in sottu i Farusei è i scribi è dicianu : « quistu ricevi i piccatori è magna cun ellig. » [g Sicondu u insignamentu tradiziunale, à chì manghjava cù una parsona impura divintava impuru ancu ellu.] 3 È Ghjesù li dissi issa parabula : 4 « quali di voi, s'ellu hà centu pecuri è ni hà persu una, ùn lascia i nuvantanovi in la campagna è ùn parti à circà quilla chì si hè persa, è cerca finu à ch'ellu a trovi ? 5 È truvatu la, a si metti à nantu à i costi, alecru, 6 è vultatu in casa chjama l'amichi è i vicini è li dici : ‘ralicreti vi cù mè, ch'aghju trovu a me pecura ch'era persa.’ 7 A vi dicu, alicria in celi ci ni sarà pà un solu piccatori chì si cunverti quant'è par nuvantanovi ghjusti chì bisognu ùn anu di cunvirsioni. »

A parabula di a pezza d'arghjentu persa

8 « O chì donna chì t'hà deci pezzi d'arghjentu, s'ella ni perdi una, ùn accendi a lumera, ùn spazza a casa, ùn cerca bè finu à ch'ella a trovi ? 9 È truvatu la, chjama i donni amichi è vicini è li dici : ‘ralicreti vi cù mè, ch'aghju trovu a pezza d'arghjentu ch'e' aviu persu.’ 10 A vi dicu, cusì hè l'alicria trà l'agnuli di Diu pà un solu piccatori chì si cunverti. »

A parabula di u figliolu persu

11 È li dissi : « un omu avia dui figlioli. 12 È u più ghjovanu dissi à u babbu : ‘o bà, dà mi a parti di robba chì veni à mè’ ; è ellu spartì u soiu trà i figlioli. 13 È dopu pochi ghjorni u figliolu ghjovanu accolsi tuttu, partì in tarra luntana è culà u si spachjò campendu à a scimesca. 14 È spesu ch'ellu ebbi tuttu, ci fù una caristia maiò in quilla tarra, è ellu cumincedi à truvà si spruvistu. 15 È andedi à travaglià ind'è unu di u locu, è quillu u mandava in li so prupiità à curà i porchii, [i Paragunà cù Mc 5,11 è a nota.] 16 è si saria vulsutu tichjà cù i sciarabuli ch'elli magnavanu i porchi, ma ùn li ni dava nimu. 17 È riflittendu à u casu si pinsava : ‘tanti ghjurnatanti di babbu anu u pani à voli ni più, ed eiu mi ni morgu di fami quì. 18 Aghju da andà ind'è babbu è li diciaraghju : o bà, mi sò purtatu mali cù u celi è cun tè, 19 è ùn sò più degnu ch'elli mi chjaminu to figliolu ; fà par mè cum'è pà unu di i to ghjurnatanti.’ 20 È partì ind'è u babbu ; è era sempri luntanu quand'ì u babbu u vidi ; ni fù cummossu, corsi ad abbraccià lu è u basgedi assai. 21 È u figliolu li dissi : ‘o bà, mi sò purtatu mali cù u celi è cun tè,è ùn sò più degnu ch'elli mi chjaminu to figliolu.’ 22 È u babbu dissi à i so schiavi : ‘feti prestu, purteti u vistitu bellu è mittiti lu li è deti li un anellu pà a so mani è scarpi pà i so pedi, 23 è purteti u vitellu ingrassatu, tumbeti lu, magnemu lu è femu a festa 24 chì issu me figliolu era mortu è torna à campà, era persu è hè statu ritrovu.’ È fecinu a festa.

25 « È tandu u figliolu maiò era in campagna ; è à u vultà quand'ellu s'avvicinedi da a casa, intesi a musica è i canti, 26 chjamedi un servu è li dumandedi ciò ch'ella era. 27 È quillu dissi : ‘hè ghjuntu to fratellu, è bapitu hà fattu tumbà u vitellu ingrassatu, par via ch'ellu hà ritrovu u figliolu in saluta.’ 28 Quillu s'infuriò è ùn volsi entra, è u babbu iscì è u chjamedi. 29 È ellu risposi è dissi à u babbu : ‘guarda chì da tanti anni ch'e'ti facciu u servu ùn aghju mai ricusatu un cumandu di toiu è à mè ùn mi desti mai un caprettu ch'e fessi a festa cù l'amichi ; 30 è quand'ellu hè ghjuntu issu to figliolu, chì s'hè magnatu u toiu cù i dunnacci, ai tombu par ellu u vitellu ingrassatu.’ 31 È u babbu li dissi : ‘o figliò, tù sè sempri statu cù mè, è tuttu u meiu hè toiu. 32 Ma ci vulia à fà a festa è à ralicrà ci, chì issu to fratellu era mortu è torna à campà, era persu è hè statu ritrovu.’  »

chapitre précédent retour chapitre suivant