chapitre précédent retour chapitre suivant

Évangiles en corse – Luc 19

Ghjesù è Zacchè

19 Pigliendu ad arrochju, Ghjesù era intrutu in Ghjericcò, 2 ed eccuti chì un omu, chjamatu Zaccheu, capì'publicanu chì era riccu, 3 si pruvava à vede qual'ellu era Ghjesù, ma par via di a ghjente accolta, ùn la li facia chì era chjucu. 4 Pigliò le corse in davanti è andò à cogliesi annantu à un caprificu par vedelu à u francà. 5 Ghjesù ghjuntu duv'ellu era, pisò l'ochji è li disse : « o Zacchè, barcati à l'allestra chì oghje sogna ch'e' stia in casa toia. » 6 Zaccheu si barcò à l'allestra è l'accolse cuntentu è alegru. 7 Videndu cusì, tutti murmuttulavanu è dicianu : « hè andatu à piglià alloghju indè un piccatore. » 8 Ma Zaccheu s'arrizzò è disse : « mì, o Maestru, dò à i povari a mità di tuttu u meiu, è s'e' mi so impatrunitu mai di quellu di nimu, li ne vogliu dà quattru volte altrettantuu. » [u Paragunà cù Es 21,37 ; 2 Sam 12,6 ; Prv 6,31.] 9 Ghjesù li disse : « oghje, indì issa casa, ci hè intrutu u salvamentu, chì ancu iss'omu hè figliolu di Abraamu. 10 Chì u Figliolu di l'Omu hè vinutu à ricattà ciò chì era persu. »

parabula di e mine

(Mt 24,14-30)

11 Mentre ch'elli stavanu à sente, aghjunse una parabula parchì era vicinu da Ghjerusaleme è si cridia ch'ellu avissi da cumparisce subitu subitu, u Regnu di Diu. 12 Tandu disse : « un omu di l'alta si ne andò ind'un paese luntanu, da esse fattu rè è vultà dopu. 13 Chjamò dece servi di soiu, li dede dece libre d'argentu è disse : ‘fate le fruttà intantu chì eiu volti.’ 14 Ma i so paisani li eranu numichi, dopu partutu ellu, mandonu una imbasciata par dì : ‘à quessu, da rè, ùn lu vulemu.’ 15 Di vultata, dopu esse statu fattu rè, mandò à chjamà i so servi chì avianu avutu i soldi, par sapè u modu chì ognunu l'avia fatti fruttà. 16 U primu vense è disse : ‘o Signore, a to libra d'arghjentu nè hà vintu altre è dece.’ 17 Li disse : ‘bravu, o servu bonu. Par via chì tù sè statu fidu in lu pocu, ti faciu guvernatore di dece cità.’ 18 Vense u sicondu è disse : ‘o Maestru, a to libra d'arghjentu nè hà vintu altre è cinque.’ 19 Li disse : ‘ancu tù, sia guvernatore di cinque cità.’ 20 Ne vense un antru è disse : ‘o Maestru, eccu a to libra d'arghjentu, l'aghju incumpannata da tenela contu, 21 chì aviu a paura di tè, chì sè un omu duru, pigli quellu chì tù ùn arricasti è raccogli quellu chì tù ùn suminasti.’ 22 Li disse : ‘ti ghjudicaraghju sicondu e to parolle, gattivu servu chì tù sè. A sapii ch'e' sò un omu duru, ch'e' pigliu quellu ch'è ùn arricoiu è raccogliu quellu ch'e' ùn suminoiu. 23 Ma chì ùn mittii i me soldi ind una banca, da ch'e' i ricuti cù u fruttu à u vultà ?’ 24 Poi disse à quelli chì li si tinianu à latu : ‘livateli a libra di l'arghjentu è date la à quellu chì hà e dece’ 25 — è li dissenu : ‘o Maestru, ne hà dece !’ — 26 A vi dicu, à quellu chì hà, li sarà datu in soprappiù, ma à quellu ch'ùn hà, ancu u so pocu è tantu li sarà toltu. 27 In quantu è à issi me numichi chì ùn mi volsenu da rè, arricate i mi quì è tumbate li. » 28 Parlatu ch'ellu ebbi cusì, Ghjesù partì in davanti, à via di Ghjerusaleme.

Ghjesù entre in Ghjerusaleme

(Mt 21,1-11 ; Mc 11,1-11 ; Ghjv 12,12-19)

29 Quand'ellu fù vicinu da Betefagè è da Betania, voltu l'altura chjamata ‘di l'Aliviv’, Ghjesù mandò dui discepuli, [v Vede Mc 11,1 è a nota.] 30 dicendu : « andate in lu paese chì hè quì di punta, intruti chì vo sarete, avete da truvà, ligatu, un poltru chì ùn hè ancu acconciu. Disciuglite lu è arricatelu quì. 31 Sì nimu vi dumanda :‘comu hè chì voi u disciuglite ?’, li diciarete : ‘u Signore ne hà bisognu.’  » 32 Quelli andedinu è truvedinu e cose tale è quale chì Ghjesù l'avia detta. 33 Mentre ch'elli disciuglianu u poltru,i patroni dissenu : « comu hè chì voi u disciuglite ? » 34 Rispundinu : « u Signore ne hà bisognu. » 35 Arrichedinu u poltru, li messenu annantu à u spinu i panni ch'elli avianu addossu è fecenu coglie à Ghjesùw. [w Paragunà cù Zc 9,9.] 36 À misura ch'ellu viaghjava a ghjente li lampava panni davanti, in la stradax. [x Paragunà cù 2 Rè 9,13.]

37 Mentre ch'ellu s'avvicinava da Ghjerusaleme, in la falata di u Monte di l'Alivi, a folla di i discipuli, raligrendu si à voce rivolta, messe à ludà à Diu, di tutti i miraculi ch'elli avianu vistu. 38 Dicianu :

binadettu sia u rè chì vene
à nome di Diu ;
pace in li celi
è gloria in li lochi altissimi
y.’

[y Paragunà cù Sal 118,26 ; Lc 2,14.]

39 Unipochi di Farusei, avvuleghju à a folla, dissenu à Ghjesù : « o Maestru, fà ch'elli si chetinu i to discepuli. » 40 Rispundì : « a vi dicu, s'elli si chetanu, sò e petre chì anu da briuna. »

41 Quand'ellu fù di punta à a cità, Ghjesù, videndula, piense dicendu : 42 « si tù a sapissi ancu tù, oghje, ciò chì accorre à a to pace ! Ma par avà, hè piatta à i to ochji. 43 T'anu da vene addossu i ghjorni chì i to numichi t'arrivignaranu di impalancati, t'accamparanu è ti incagnaranu da ogni latu. 44 Ti ghjucaranu in bruma, à tè è à i to figlioli in senu à tè è ùn firmarà di tè mancu una petra annantu à l'altra, causa d'ùn avè cunnisciutu u tempu chì tù eri visitata. »

I rivindaroli lampati fora

(Mt 21,12-17 ; Mc 11,15-19 ; Ghjv 2,13-22)

45 Intrì in lu tempiu è messe à caccià fora quelli chì vindianu, 46 dicendu : « hè scritta :

a me casa sarà una casa da e prichere,
ma voi ne fate una tana da i latriz. »

[z Paragunà cù Is 56,7 ; Ghjr 7,11.]

47 Stava à insignà tutti i ghjorni in lu tempiu. È i capi sacerdoti, è i Maestri di a Lege si pruvavanu à fà ch'ellu sia tombu, è i capipopulu dinò ; 48 ma ùn sapianu comu fà chì tutta a ghjente l'era appressu, à coglie e so parolle.

chapitre précédent retour chapitre suivant