chapitre précédent retour chapitre suivant

Évangiles en corse – Luc 20

Sarà lecita à Ghjesù d'insignà

(Mt 21,23-27 ; Mc 11,27-33)

20 Unu di quelli ghjorni, mentre chì Ghjesù insignava u populu in lu tempiu è purtava u vangelu, li t'affacconu i capisacerdoti è i Maestri di a Lege cù i capipopulu 2 è piglianu è dumandanu : « dì ci cù chì putere chì tu faci ste cose, o, issu putere, quale u ti dà ? » 3 Tandu ellu : « una dumanda, a vi vogliu fà ancu eiu, ditemi ghjà : 4 Vinia da u celu o da l'omi, u battezimu di Ghjuvannia? » [a Vede Lc 3,7.] 5 È quelli, raghjunonu frà elli, maliziendu : « sì no dicemu : ‘da u celu’, hà da dì : ‘ma ch'ùn lu cridiate, allora ?’ 6 Ma sì no dicemu : ‘da l'omi’, u populu sanu ci piglia à pitrate è ci tomba ! Da tantu ch'elli sò persuasi chì Ghjuvanni era un prufeta. » 7 Cusì vene ch'elli rispundinu d'ùn sapè. 8 È Ghjesù li disse : « ebbè, mancu eiu a vi dicu cù chì putere chì eiu faciu isse cose. »

U paragone di i vignaghjoli

(Mt 21,33-46 ; Mc 12,1-12)

9 È messe à dì, à u populu, issa parabula : « un omu punì una vignab, a dede à rindutu à vignaghjoli, è partì par longu tempu. [b Paragunà cù Is 5,1.] 10 Ghjuntu u mumentu mandede à i vignaghjoli un servu, da ch'elli li dianu u rindutu. Ma elli u tribbionu è u rimandedinu maniviotu. 11 U patrone mandò torna un antru servu, ma i vignaghjoli tribbionu ancu à quellu, u carconu di vituperii è u rimandedinu maniviotu. 12 Ne mandò torna un terzu, ma ancu à quellu u firinu è u lampedinu fora. 13 U patrone di a vigna disse : ‘or chì avaraghju da fà ? Mandaraghju à me figliolu u caleghju ; forse à ellu, u rispittaranu.’ 14 Ma quand'ì i vignaghjoli u vissenu, si cunsiglionu frà elli, dicendu : ‘què hè l'erede, tumbemu lu chì, cusì, a lascita tuccarà à noi.’ 15 È u lampedinu fora da a vigna è u tumbedinu. Ebbè, chì l'avarà da fà, u patrone di a vigna ? 16 Vinarà, tumbarà issi vignaghjoli è a vigna a darà à d'altri. » Sintendu cusì, dissenu : « mai ch'ella sia ! » 17 È ellu, fighjenduli, disse : « allora, chì vole dì ciò chì hè scrittu :

a petra ch'elli anu disprizzatu i maestri di muraglia
hè divintata u capimonte
c?

[c Sal 118,22.]

18 A chì cascarà annant'à issa petra vularà à pezzi, à qual'ella cascarà addossu, u sciacciarà. » 19 I Maestri di a Lege è i capi di i preti li volsenu mette a manu addossu subitu tandu, ma ebbinu a paura di u populu. chì a sapianu chì a parabula era detta contru à elli.

Quella di pagà a tassa à Cesaru

(Mt 22,15-22 ; Mc 12,13-17)

20 Survigliedinu è mandedinu spie chì facianu neciu d'esse omi ghjusti, par incappiallu annantu à una parolla, è mettelu sottu à l'autorità è u putere di u guvernatore. 21 U intarrughedinu è dissenu : « o Maestru, a sapemu chì tù parli è insegni cumu si deve, è mancu cambii faccia davanti à nimu, ma insegni a strada di Diu sicondu u veru. 22 Sarà parmessa, o nò, chì no paghimu u impositu à Cesaru ? » 23 Ma ellu vide a trappula è li disse : « fate mi vede una pezza di muneta. 24 Di quale porta a figura è u nome scrittu ? » « Di Cesaru. » Dissenu. 25 Tandu ellu : « ebbè, pagate à Cesaru quellu di Cesaru è a Diu quellu di Diu. » 26 Ùn la li fecenu à incappiallu par via di issu dettu davanti à u populu, è si stedenu zitti, imbafati ch'elli eranu da a risposta.

Quella di a resurrezzione

(Mt 22,23-33 ; Mc 12,18-27)

27 Uni pochi di Saducei, quelli chì dicenu chì resurrezzione ùn ci ne hè, li s'avvicinedinu è dumandedinud: [d Paragunà cù At 23,8.] 28 « o Maestru, u cumandu scrittu di Musè hè questu quì :s'ellu more u fratellu d'unu chì hè maritatu è senza figlioli, chì u fratellu pigli a moglia di u mortu è ponga, ellu, a sumente pà u so fratellue. [e Si vega Dt 25,5-6.] 29 Or ci era sette fratelli. U prima si maritò è morse senza figlioli. 30 U sicondu è u terzu piglionu a veduva, 31 è cusì fù di tutti à sette chì morsenu senza lascià zitelli. 32 Dopu morse ancu a moglia. 33 Di quale hà da esse moglia u ghjornu di a resurrezzione ? Maritata fù cù i sette ! » 34 Ghjesù li disse : « i figlioli di stu seculu piglianu moglie è mariti, 35 ma quelli chì sò degni d'avè parte à quellu seculu chì hà da vene è à a resurrezzione di i morti ùn piglianu nè moglie nè mariti. 36 È more ùn ponu più, chì sò sumigli à l'anghjuli è figlioli di Diu, issendu figlioli di a resurrezzione. 37 Di ch'elli si sveghjinu i morti, a face sapè Musè à puntu di u prunicaghju, quand'ellu dice di u Signore : Diu d'Abraamu, d'Isaccu è di Ghjacobbef. [f Vede Es 3,2.6.] 38 Chì Diu ùn hè di i morti ma di i vivi ; cun ellu vivenu tutti. » 39 Qualchiduni di i Maestri di a Lege dissenu : « o Maestru, ai parlatu bè. » 40 È ùn ebbinu curaghju à dumandalli altru nulla.

Quella di u figliolu di Davide

(Mt 22,41-46 ; Mc 12,35-37)

41 Ghjesù li disse : « comu hè ch'elli dicenu chì u Cristu hè figliolu di Davide ? 42 Un dice da par ellu, Davide, in li salmi :

u Signore disse à u me Signore :
posami à latu dirittu,

43 finu à ch'è ti metti i to numichi sottu à i pedig.

[g Sal 110,1.] 44 Davide u chjama Signore ; comu pò esse u figliolu ? »

Rimprovari à i Maestri di a Lege

(Mt 23,1-36 ; Mc 12,38-40 ; Lc 11,37-54)

45 Mentre chì u populu sanu u stava à sente, disse à i discepuli : 46 « Guardate vi da i Maestri di a Lege chì volenu spassighjà cù i vistiti longhi è l'aggustanu i saluti in piazza publica, è e prima carreghe in le sinagoghe è i migliò pusatoghji à cena. 47 Si manghjanu a casa di a veduva è, facenu e prichere longhe pà a praforma. A cundanna li sarà più forte. »

chapitre précédent retour chapitre suivant