chapitre précédent retour chapitre suivant

Évangiles en corse – Luc 9

A missione di i dodici apostuli

(Mt 10,5-15 ; Mc 6,7-13)

9 Chjamò inseme i dodici è li dede a putenza è l'autorità di scaccià tutti i dimonii è di curà e malatie 2 poi i mandò à pridicà u Regnu di Diu è à guarì i infermi. 3 Li disse : « ùn purtate nulla pà u viaghju, nè bastone, nè saccu, nè pane, nè soldi è ùn abbiate duie camisge par omu. 4 Qualsiasi a casa duv'ì voi intrarete, state ci, è partite da culà. 5 è, inghjilocu duv'ì e ghjente ùn vi ricivaranu, à u parte da quella cità, scuzzulate vi a polvara da sottu à i pediv, in tistimunianza contru ad elli. » [v Vede Mc 6,11 è a nota.] 6 Partinu è andonu da un paese à l'altru è, inghjilocu, annunciavanu u vangelu è facianu guarizione.

Erode stà in forse

(Mt 14,1-12 ; Mc 6,14-29)

7 Indì issu mentre, Erode, u tetrarca, intese mintuvà tutti issi fatti è stava in forse par via chì uni pochi dicianu chì Ghjuvanni s'era discitatu da frà li morti, 8 altri dicianu ch'ellu era cumparsu Alia è d'altri ch'ellu era risuscitatu unu di l'anziani prufeti. 9 Ma Erode disse : « à Ghjuvanni, l'aghju fattu taglià u capu : quale sarà po quessu chì ne sentu cuntà tante cose ? »È pruvava à vedelu.

Face manghjà cinque mila omi

(Mt 14,13-21 ; Mc 6,30-44 ; Ghjv 6,1-14)

10 L'apostuli, di vultata, cuntonu à Ghjesù tuttu ciò ch'elli avianu fattu. I purtò cun ellu ind'un locu scantatu, in li cuntorni d'una cità chjamata Betsaida. 11 E folle si ne avvidenu è u suvitonu. Ellu l'accolse è li parlava di u Regnu di Diu ; è torna, guarì quelli chì ne avianu bisognu. 12 U ghjornu caliava ; i dodici li s'avvicinonu, dicendu : « rinvia l'accultime di a ghjente, ch'elli vaganu in li paesi è e campagne di u circondu à buscà manghjusca è alloghju chì quì u locu hè disertu. » 13 Ghjesù li disse : « date li voi da manghjà. » Ma rispundinu : « più di cinque pani è dui pesci ùn avemu, o soca emu da andà noi à cumprà a manghjusca da tuttu issu populu. » 14 Or ci sarà statu cinque mila omi. Ghjesù disse à i discepuli : « fateli pusà cinquanta à cinquanta. » 15 Cusì fecenu ; i fecenu pusà tutti. 16 Ghjesù pigliò i cinque pani è i dui pesci, pisò l'ochji in celu è i binadì. Poi i spizzò è i dede à i discipuli da ch'elli ne dessinu à ognunu. 17 Tutti manghjonu è funu sazii, è carrionu dodici coffe piene di a robba chì era avanzataw. [w Paragunà cù 2 Rè 4,42-44.]

Dichjarazione di Petru à puntu di Ghjesù

(Mt 16,13-19 ; Mc 8,27-29)

18 Un ghjornu chì Ghjesù pricava ind'un locu scantatu, è chì i discepuli eranu cun ellu, li fece issa dumanda : « a ghjente, quale dice ch'eiu sò ? » 19 Risposenu : « à chì dice Ghjuvanni u Battistu, à chì dice Alia, à chì dice unu di l'antichi prufeti risuscitatu. 20 Ma voi, li disse, quale dite ch'eiu sò ? » Petru rispose è disse : « u Cristu di Diu. »

Ghjesù annuncia a so morte è a so resurrezzione

(Mt 16,20-28 ; Mc 8,30-9,1)

21 Ghjesù s'arricumandò in modu siveru ch'elli ùn la palisassinu cù nimu, 22 aghjunse : « ci vole chì u Figliolu di l'Omu soffri assai, ch'ellu sia riittatu da l'anziani, da i capi sacerdoti è da i Maestri di a Lege, ch'ellu sia tombu è chì, u terzu ghjornu, ch'ellu risusciteghji. » 23 Poi disse à tutti : « si unu mi vole vene apressu, ch'ellu neghi à sè stessu, ch'ellu si ponghi a so croce ogni ghjornu, è ch'ellu mi suveti. 24 À chì vole salvà a so vita a pirdarà, ma à chì pirdarà a so vita par via meia a salvarà. 25 Ùn vale chì un omu vinci u mondu sanu, s'ellu si perde o s'arruvina da par ellu. 26 Chì quellu chì si vargunghjarà di mè è di e me parolle, u Figliolu di l'Omu si vargunghjarà d'ellu quand'ellu ghjunghjarà in la so gloria è quella di u Babbu è di l'anghjuli santi. 27 Da veru a vi dicu, uni pochi di quelli chì sò quì ùn anu da tastà a morte prima d'avè vistu u Regnu di Diu. »

A trasfigurazione di Ghjesù

(Mt 17,1-8 ; Mc 9,2-8)

28 Ottu o dece ghjorni dopu issu discorsu, Ghjesù si purtò cun ellu à Petru à Ghjuvanni è à Ghjacumu è cullò annantu à a muntagna à pricà. 29 In lu mentre ch'ellu pricava, a prisenza di a so faccia vense altra è a so vistitoghja divintò bianca spaccante. 30 È mì : dui omi stavanu cun ellu à discorre, è eranu Musè è Alia. 31 Eranu cumparsi in la gloria è raghjunavanu di a partenza di Ghjesù chì avia da esse cumpiita in Ghjerusaleme. 32 Petru è i cumpagni eranu adamassati da u sonnu, ma si tensenu svegli è videnu a gloria di Ghjesù è i dui omi chì eranu cun ellux. [x Paragunà cù 2 Pt 1,16-18.] 33 Quand'ì quelli omi eranu par lascià à Ghjesù, Petru li disse : « o Maestru, a campa chì noi semu quì : arrizzemu trè tende, una da tè, una da Musè, è una da Alia. » Ùn sapia ciò ch'ellu dicia. 34 Parlava sempre quand'un nuvulu vense è i ingutuppò è i discepuli firmonu impauriti, mentre ch'elli intrianu in lu nuvulu. 35 È da u nuvulu escì una voce chì disse : « què hè u me Figliolu u prasceltu. State lu à sentey. » [y Paragunà cù Is 42,1 ; Lc 3,22.] 36 Chitata si a voce, Ghjesù si truvò solu. I discepuli stedenu zitti è muti è ùn cuntonu à nimu, in quelli ghjorni, ciò ch'elli avianu vistu.

Guarizione d'un zitellu indimuniatu

(Mt 17,14-18 ; Mc 9,14-27)

37 U ghjornu dopu, falati ch'elli funu da a muntagna, una folla maiò vense à l'incontru di Ghjesù. 38 Ed ecu chì, da in mezu à a folla,un omu messe à gridà : « o Maestru, par carità, fà casu à me figliolu, chì hè u solu ch'È aghju. 39 U si piglia un ispiritu, è tandu ellu cumencia à li brioni, li venenu e cunvulsione è sciumieghja. È u spiritu hà guai à lasciallusi è u strazia bè. 40 Aghju pricatu i to discepuli di scacciallu, ma ùn sò stati boni. » 41 Ghjesù rispose : « o sterpa traversa è chì ùn crede, sinu à quandu saraghju cù voscu è vi suppurtaraghju ? Porta lu quì à to figliolu. » 42 In lu mentre chì u zitellu s'avvicinava, u dimoniu u lampò in tarra è u messe in cunvulsione. Ma Ghjesù minacciò u spiritu impuru, guarì u zitellu è u rese à u babbu. 43 È tutti funu maravigliati di a putenza di Diu.

Mentre chì ognunu si maravigliava di tuttu ciò ch'ellu facia Ghjesù, ellu disse à i so discepuli :

Ghjesù annuncia torna a so morte

(Mt 17,22-23 ; Mc 9,30-32)

44 « voi altri, fate casu à ciò ch'e' vi dicu avà : u Figliolu di l'Omu hà da esse messu in manu à l'omi. » 45 Ma i discepuli ùn capianu micca issa parolla, u significatu l'era piattu, da ch'elli ùn ci entrinu ; è avianu u timore à intarrugallu nantu à stu puntu.

Quale sarà u maiò ?

(Mt 18,1-5 ; Mc 9,33-37)

46 Or nascì un cuntrastu, par sapè qual'ellu era, trà elli, u maiò ? 47 Ghjesù chì sapia ciò ch'elli avianu in core, pigliò un zitillucciu è u messe accantu à ellu 48 è disse : « à chì riceve issu zitillucciu in nome meiu riceve à mè, è à chì mi riceve riceve quellu chì mi hà mandatu. Chì u più chjucu di voi tutti, hè ellu, u maiò. »

A chì ùn vi hè numicu vi hè à favore

(Mc 9,38-40)

49 Ghjuvanni rispose è disse : « o Maestru, avemu vistu un omu chì scaccia i dimonii in nome toiu, è l'avemu impiditu chì ùn ti suveta micca cù noi altri. » 50 Ghjesù li disse : « ùn lu impidite : à chì ùn vi hè numicu vi hè à favore. »

Gattiva accuglienza ind'un paese di Samaritani

51 Quand'elli s'avvicinonu i ghjorni chì Ghjesù avia da esse toltu da u mondu, dicise fermu d'andà in Ghjerusaleme. 52 Mandò innanzu i so mandataghji. Quelli si messenu in istrada è intrinu ind'un paese di Samaritani, da appruntà li tuttu. 53 Ma ùn lu ricivinu micca, par via ch'ellu andava voltu Ghjerusaleme. 54 Videndu cusì, i discepuli Ghjacumuè Ghjuvanni dissenu : « o Signore, voli chì noi cumandimu ch'ellu falga u focu da u celu è catuscialliz? » [z Paragunà cù 2 Rè 1,10-12.] 55 Ghjesù si vultò è i litticòa. [a Paragunà cù Lc 19,10.] 56 È andonu ind'un antru paese.

Quelli chì vulianu suvità à Ghjesù

(Mt 8,19-22)

57 Mentre ch'elli eranu in istrada, unu li disse : « ti suvitaraghju duva voglia chì tù vaga. » 58 Ghjesù li rispose : « e volpe anu e so tane è l'acelli di u celu anu i so nidi ; ma u Figliolu di l'Omu ùn hà locu duva ripusà u capu. » 59 Disse à un antru : « suvetami. » È li rispose : « o Maestru, fà lecitu ch'e' vaga prima à intarrà à babbu. » 60 Ma Ghjesù li disse : « lascia chì i morti intarrinu i so morti ; è tù, vai à annuncià u Regnu di Diu. » 61 Un antru disse : « ti suvitaraghju, o Signore, ma lascia prima ch'e' mi licinzieghji da in casa meia. » 62 Ghjesù li rispose : « à chì intoppa u cunceghju è si dà à guardà in daretu ùn hè da u Regnu di Diu. » [b Sittantadui : certi manuscritti dicenu ‘sittanta’.]

chapitre précédent retour chapitre suivant