chapitre précédent retour chapitre suivant

Évangiles en corse – Matthieu 12

A lege di u sabbatu

(Mc 2,23-28 ; Lc 6,1-5)

12 In quellu tempu, un sabbatu, capitò chì Ghjesù passava pè un campu di granu. I so discepuli avianu a fame è messenu à sgranà e spiche è à manghjà si leh. [h Vede Dt 23,26.] 2 Videndu quessa, i Farusei li dicenu : « guarda chì i to discepuli facenu una cosa ch'ùn hè permessa u sabbatui. » [i Si vega Es 34,21.] 3 È ellu li risponde : « soca ùn lighjiste ciò ch'elli anu fattu Davide è quelli chì eranu cun ellu, quand'elli ebbenu a fame ? 4 Cum'ellu hè entratu in a casa di Diu è hà manghjatu i pani di l'offertaj, chì ùn era permessa di manghjà li nè à ellu nè à l'altri, fora di i pretik? [j Vede 1 Sam 21,2-7.] [k Si vega Lv 24,9.] 5 È soca ùn sapete chì, secondu a Lege, i preti storcenu a lege di u sabbatu in u tempiu è ch'elli ùn sò micca culpevulil? [l Vede Nm 28,9-10.] 6 È bè eu vi dicu chì quì ci hè qualcosa più grande chè u tempiu. 7 S'è vo aviate sappiutu ciò ch'ella vole dì : vogliu a misericordia, micca u sacrifizium’, ùn aviate micca cundannatu quelli ch'ùn sò micca culpevuli. [m Os 6,6.] 8 Chì u patrone di u sabbatu hè u Figliolu di l'Omu. »

L'omu maniseccu

(Mc 3,1-6 ; Lc 6,6-11)

9 È andendu si ne da custì ghjunse à una sinagoga di quella ghjente, 10 ed eccu un omu chì avia una manu secca. Ed elli li dumandanu s'ella hè permessa di guarisce in sabbatu, per pudè lu accusà. 11 Ellu li risponde : « ci serà trà di voi un omu chì ùn hà chè una pecura è, s'ella casca in un tufone un sabbatu, ùn l'hà micca da aguantà è francà la da a morte ? 12 Or tamanta differenza da un omu à una pecura ! In manera chì hè permessa, in sabbatu, di fà u bè. » 13 Allora dice à l'omu : « stendi a to manu. » Quellu a stese è li fù resa sana cum'è l'altra. 14 I Farusei surtinu è si cunsultonu per sapè cume fà per tumbà lu.

U servu sceltu

15 Ghjesù chì a sapia si n'andete da custì. È venianu cun ellu a ghjente assai. Ellu i guaria tutti 16 è l'ammunestò ch'elli ùn lu mettessinu micca à palesu, 17 da ch'ella fussi fatta a parolla di Diu, detta da u prufeta Isaia :

18 eccu u mo zitellu sceltu da mè,
u mo dilettu, chì mi ralegra l'anima.
L'aghju da pone u mo spiritu addossu
è annunzierà un ghjudiziu à l'altre nazione.

19 Nè mancu liticherà è griderà,
è nimu senterà a so voce per e piazze.

20 Una canna malacevule, ùn la truncherà micca
è una bambace di lumera chì fuma ùn la spenghjerà
sin'à ch'ellu porti a so ghjustizia ver di a vittoria.

21 È l'altre nazione averanu sperenza in u so nomen.’

[n Is 42,1-4.]

Ghjesù è Belzebù

(Mc 3,20-30 ; Lc 11,14-23 ; 12,10)

22 Dopu li purtonu un indimuniatu cecu è mutu è u guarì, è quellu cecu è mutu parlava è ci vidia. 23 È tutta issa mansa di a ghjente eranu cummossi è dicianu : « quessu, ùn saria u figliolu di Davide ? » 24 Ma sentendu li i Farusei dicianu : « comu i caccia, questu quì, i demonii, s'ella ùn hè cù a putenza di Belzebùo, u capidemoniu. » [o Vede Mt 10,25 è a nota.] 25 Ghjesù, chì sapia ciò ch'elli avianu in capu, li disse : « ogni regnu chì si smeza hè arruinatu, è ogni cità o casa chì si smeza, arritta ùn pò stà. 26 È Satanassu, s'ellu mette fora à Satanassu, si smeza : dunque u so regnu, arrittu cumu pò stà ? 27 Ed eu, s'è cacciu i demonii cù a putenza di Belzebù, i vostri, cù a putenza di quale i caccianu ? À quessa i vostri fidati v'anu da ghjudicà. 28 Or s'eu cacciu i demonii cù a putenza di u spiritu di Diu, hè chì u regnu di Diu vi hè sopra. 29 Cume pò entre unu in casa di l'omu furzutu, è piglià si a so robba s'è, prima, ùn hà ligatu l'omu furzutu ? tandu sì chì s'hà da piglià tuttu in casa. 30 À chì ùn hè cun mè, hè contru à mè, è à chì ùn arricoglie cun mè, face à spula spula. 31 È perciò a vi dicu : ogni peccatu è ogni ghjistema seranu perdunati à l'omi, ma a ghjistema contru à u Spiritu ùn serà perdunata. 32 È à chì dicerà una parolla contru à u Figliolu di l'Omu, li serà perdunata ; ma à chì parlerà contru à u Spiritu Santu, ùn li serà perdunata, nè in stu seculu quì nè in quellu ch'hà da vene. »

L'arburu è i so frutti

(Lc 6,43-45)

33 « Pigliate un arburu bellu, è i frutti l'averà belli ; pigliate ne unu fracicu, i frutti l'averà fracichi, chì l'arburu si cunnosce à i frutti. 34 O mansa di furdani, cume pudete dì u bonu, gattivi cum'è voi site ? Chì a bocca parla cù u sbarsu di u core. 35 L'omu bravu piglia u bonu in u so tesoru pienu à cose bone, è l'omu gattivu piglia u gattivu in u so tesoru pienu à cose gattive. 36 Or vi dicu chì ogni parolla indarnu ch'elli anu da dì l'omi, n'anu da rende contu u ghjornu di u ghjudiziu. 37 Chì serai ghjustificatu secondu e to parolle, è secondu e to parolle serai ghjudicatu. »

Cherenu un segnu

(Mc 8,11-12 ; Lc 11,29-32)

38 Tandu unepochi di scribi è di Farusei li rispondenu dicendu : « o Maestru, vulemu vede un segnu da tè. » 39 Ellu risponde è dice : « una generazione pessima è leggera cerca un segnu, è segnu ùn li si ne derà, fora di u segnu di Ghjona u prufeta. 40 Chì cum'ellu hè statu Ghjonap trè ghjorni è trè notte in corpu à u pesciu tamantu, cusì u figliolu di l'Omu hà da stà trè ghjorni è trè notte in u core di a terra. [p Vede Ghjo 2,1.] 41 U ghjornu di u ghjudiziu l'omi di Niniva s'anu da pisà cù sta generazione è l'anu da cundannà, chì anu mutatu andatura cù a predicazione di Ghjonaq; è puru quì, ci hè unu più maiò chè Ghjona. [q Niniva : anziana capitale di l'Assiria, à livante di u fiume Tigru.] 42 U ghjornu di u ghjudiziu a regina di u Meziornu s'hà da sveglià cù sta generazione è l'hà da cundannà, chì da e cunfine di a terra era ghjunta à sente a saviezza di Salamoner; è puru quì, ci ne hè unu più maiò chè Salamone. » [r Vede 1 Rè 10,1-10.]

U ritornu di u spiritu impuru

(Lc 11,24-26)

43 « È quand'ellu hè surtitu da l'omu u spiritu impuru, passa per i lochi senza acqua ; cerca riposu ma ùn ne trova. 44 Tandu dice : ‘aghju da vultà in casa mea da induv'è mi ne sò andatu ;’ è di vultata trova a casa viota, pulita ed assestata. 45 Tandu và è si piglia cun ellu sette spiriti ancu più pessimi, è po entrenu è piglianu pusessu ; è à l'ultima issu omu hè peghju chè à principiu. È cusì serà pè issa generazione pessima. »

A mamma è i fratelli di Ghjesù

(Mc 3,31-35 ; Lc 8,19-21)

46 Mentre ch'ellu parlava cù a ghjente accolta, eccu chì a mamma è i fratelli stavanu fora è li vulianu parlà. 47 Li dice unu : « eccu a to mamma è i to fratelli chì sò fora è ti volenu parlà. » 48 Ellu risponde à quellu chì li dicia cusì : « quale hè a mo mamma è quale sò i mo fratelli ? » 49 È stendendu a manu ver di i so discepuli dice : « eccu a mo mamma è i mo fratelli. 50 Chì à chì ferà a vuluntà di u mo babbu chì hè in i celi, quessu hè u mo fratellu, a mo surella è a mo mamma. »

chapitre précédent retour chapitre suivant