chapitre précédent retour chapitre suivant

Évangiles en corse – Marc 5

Ghjesù scunvìa un demoniu furiosu

(Mt 8,28-34 ; Lc 8,26-39)

5 Ghjunsenu da mare indà, inde a cuntrata di i Geraseniw. [w Geraseni : seria a regione à levante de u lavu di Ghjenesarè o di Galilea. Paragunà cù Mt 8,28 è a nota.] 2 Sbarcatu ch'ellu fù Ghjesù, un omu esciutu da e tombex è pigliatu da un spiritu malignu li vense à u scontru. [x Tombe : à spessu e tombe eranu fatte in le grotte o zappate in lu tofu.] 3 Quell'omu s'era accasatu inde e tombe è nimu a li facia à ligallu, puru cù e catene. 4 Chì era statu à spessu impastughjatu è incatenatu, ma avia strappatu e catene è rottu e pastoghje, è nimu u pudia dumà. 5 È si ne stava ghjornu è notte pè e tombe è pè e muntagne, briunendu è lacerendusi cù e petre. 6 Videndu à Ghjesù da luntanu, corse è li s'inghjinuchjò. 7 È à voce rivolta, disse : « chì ci hè da mè à tè, o Ghjesù, Figliolu di Diu l'Altissimu ? À nome di Diu, a ti dumandu, ùn mi turmentà. » 8 Era per via chì Ghjesù li dicia : « esci da st'omu, o spiritu malignu. » 9 Ghjesù li dumandò : « cumu ti chjami ? » Ellu rispose : « u mio nome è Legione, perchè simu parechji. » 10 È u supplicava assai d'un scunvialli da u lucale.

11 Or vicinu à a muntagna, c'era una grossa banda di maghjaliy chì pasculavanu. [y Maghjali : sicondu Lv 11,7 è Dt 14,8, u porcu pè i Ghjudei era impuru è ùn ne manghjavanu. Quì si vede chì l'affare si passa in un locu chì ghjudeu ùn hè.] 12 È i spiriti u supplicavanu dicenduli : « mandaci inde i maghjali ch'è no'ci entrimu. » 13 È Ghjesù a li cuncesse. Tandu i spiriti maligni, esciuti da l'omu, entronu inde i maghjali, a banda di guasi due mila capi, si frumbò da l'elpa è s'annegò in mare. 14 Quelli chì i facianu pasce si ne fughjinu, sparghjendu a nutizia in cita è pè a campagna è a ghjente andò à vede ciò chì era stalvatu. 15 Ghjunta duv'ellu era Ghjesù, è videndu u indemuniatu, quellu chì avia avutu addossu a legione di i demonii, chì pusava, vestutu è assinnatu, a ghjente s'intimurì. 16 I testimoni di u fattu racuntonu ciò chì era successu à u indemuniatu è quella di i maghjali. 17 È senz'altru a ghjente supplicò à Ghjesù d'andassine da i so lochi. 18 Mentre ch'ellu imbarcava, quellu ch'era statu indemuniatu li dumandava a grazia di stà cun ellu. 19 Ghjesù ùn a li cuncesse, ma li disse : « vaitine in casa toia è raconta à e to ghjente tuttu ciò chì u Signore ti hà fattu, è, cum'ellu hà avutu pietà di tè. » 20 È l'omu si n'andò, principiendu à annunzia in a Decapolaz, tuttu ciò chì Ghjesù avia fattu in so favore. È tutti ne eranu meravigliati. [z Decapola : dece cità à S.E di u lavu di Ghjenesarè.]

A donna chì perdia u sangue
è a figliola di Ghjaìru

(Mt 9,18-26 ; Lc 8,40-56)

21 Ghjesù essendu vultatu [in barca] da mare in dà, un immensa folla li s'accolse in giru. Ed era vicinu à u mare. 22 È tandu ghjunse à truvallu unu di i capisinagoga chjamatu Ghjaìru, chì, à tempu vistulu, li s'inghjinuchjò à i pedi, 23 È li si ricumandò tantu, dicendu : « a mio figliola hè in puntu di morte, veni è imponili e mane ch'ella sia salva è pudè campà. » 24 È Ghjesù partì cun ellu.

È una folla maiò u seguitava stringhjenduli si.25 È ci era una donna chì, dapoi dodeci anni perdia u sangue, 26 avia suffertu assai in manu à parechji medici è ci avia lasciatu tuttu u soiu senza riescita, chì andava ancu peghjurendu, 27 avendu intesu parlà di Ghjesù, si frafullò per da retru è li tuccò u vestitu. 28 Chì dicia : « basta ch'o'tocchi u so vestitu è saraghju salvata. » 29 U sangue cessò subitu di corre, è a donna seppe in tutta a so persona ch'ella era guarita da u so male. 30 È senz'altru, Ghjesù, chì s'avvide in ellu stessu chì una forza l'era surtita, si girò versu a folla è disse : « Quale hà toccu u mio vestitu ? » 31 I so discepuli li dissenu : « ùn vedi cumu chì a folla ti si stringhje, è dumandi : quale mi hà toccu ? » 32 Ma ellu guardava à tutti per vede quella ch'era a cagione di stu fattu. 33 È a donna intimurita è tremulone, sapendu ciò chì l'era successu, s'avvicinò, li si lampò à i pedi è li disse tutta a verità. 34 È Ghjesù li disse : « o figliola, a to fede t'hà salvatu. Vai in pace, è sìa guarita da u tò male. »

35 Mentre ch'ellu parlava, ghjunse ghjente da a casa di u capisinagoga, per dì à quellu : « a to figliola hè morta. Chì disturbi sempre u Maestru ? » 36 Ghjesù ch'avìa intesu issu discorsu disse à u capisinagoga : « ùn teme. Abbii a fede è basta. » 37 È ùn permesse à nimu di seguitallu, fora di Petru, Ghjacumu è Ghjuvanni, u fratellu di Ghjacumu. 38 Ghjunsenu in casa di u capisinagoga, è Ghjesù vide u cunbugliu, cù ghjente chì pienghjia è briunava assai. 39 Entratu ch'ellu fù, disse : « cumu hè chè voi v'affannate ? Chì hè issu cumbugliu è chì sò issi pienti ? A zitella ùn n'hè morta chì dorme. » 40 A ghjiente si ne ridia, ma ellu fenduli esce tutti, pigliò u babbu è a mamma è quelli chì l'avianu accumpagnatu, è entrò induv'ella era a zitella. 41 Pigliendu a zitella per a manu li disse : « talita cumia », ciò chì vole dì : « o zitella, ti dicu d'arrizzati ». [a Talita cumu : parolle arameane (di a lingua parlata tandu da i Ghjudei).] 42 A zitella s'arrizzò subitu è viaghjò chì avìa dodeci anni. Firmonu sbalurditi da tamanta meraviglia. 43 Ma ellu li si ricumandò assai chì nimu sappia ciò chì s'era passatu è li disse di fà manghjà a zitella.

chapitre précédent retour chapitre suivant