chapitre précédent retour chapitre suivant

Évangiles en corse – Marc 6

Ghjesù ricusatu in Nazarè

(Mt 13,53-58 ; Lc 4,16-30)

6 Esciutu da quella casa, Ghjesù andò inde u so paeseb, è i so discepuli u seguitonu. [b Paragunà cù Mt 13,54 è a nota.] 2 È, venutu u sabbatu, principiò à insignà inde a sinagoga. È tanti chì u stavanu à sente funu stunati è dissenu : « da induve li venenu ste cose ? Chì hè sta sapienza chì l'hè stata data ? Cumu escenu da e so mane tutti issi miraculi ? 3 Ùn hè ellu l'artigianu, u figliolu di Mariac, u fratellu di Ghjacumu, di Ghjiseppu, di Ghjuda è di Simone ? È e surelle ùn sò quì cù noi ? » È si ne scandalizavanu. [c Paragunà cù Ghjv 6,42.] 4 È Ghjesù li disse : « ùn ci hè prufeta chì ùn sia rivaritu, cacciatu ne in lu so paese, frà a so ghjente è in casa soiad. » [d Paragunà cù Lc 4,24 ; Ghjv 4,44.] 5 Ùn ci pobbe fà alcun'meraculu, fora di risanà qualchì malatu, impunenduli e mane. 6 È fù surpresu da a mancanza di fede di i soi.

È fece u giru di i paesi di u vicinatu, insignendu ;

A missione di i dodici

(Mt 10,1.5-15 ; Lc 9,1-6)

7 Poi chjamò i dodeci è cuminciò à mandalli dui à dui denduli u putere sopra à i spiriti maligni. 8 È li ricumandò d'ùn piglia nunda pè u viaghju, s'ellu ùn hè un bastone : nè pane, nè bisaccia, nè muneta inde a bursella. 9 Ma di calzassi di sandule è di vestesi d'una tunica sola. 10 È li disse : « entrendu in qualunque casa, stateci fin'à a u parte. 11 Ma ind' i lochi duve elli ùn vi riceveranu è ùn vi staranu à sente, à u parte scuzzulate a polveraechì voi avete sottu à i pedif, in modu di testimugnanza contru à elli. » [e Polvera : hè un segnu di ruttura. Vole dì chì u mandataghju ùn deve più nulla à a ghjenrte di u locu, mancu a polvera di a cità chì li puderia stà nantu i scarpi.] [f Paragunà cù At 13,51 ; 18,6.] 12 È à l'esce predicavanu chì a ghjente si cunvertissi. 13 È scunviavanu assai demonii, è ogliendu parechji malati, i risanavanug. [g Paragunà cù Ghjc 5,14.]

A morte di Ghjuvanni u Battistu

(Mt 14,1-12 ; Lc 9,7-9)

14 U Rè Erodeh ne intese parlà, di fatti, a rinomina di Ghjesù si sparghjia. À chì dicìa chì Ghjuvanni u Battistu era rinvivitu da trà li morti è ch'ella era per quessa ch'elli accadianu sti meraculi di Ghjesù. [h Erode : Erode Antipà, rè di a Galilea.] 15 À chì dicìa ch'ellu era Elia, à chì dicia ch'ellu era un prufeta cum'è l'altri prufeti. 16 Quandu ch'Erode ne intese parlà, disse : « Ghjuvanni, quellu ch'eiu feci scapà hè rinvivitu. » 17 Chì Erode stessu avia piglitu à Ghjuvanni è l'avia fattu incatenà in prighjò, per vìa di Erodiade, a moglia di u fratellu Filippui, ch'ellu si tenia. [i Filippu : Erode Filippu, chì stava in Roma. Un' hè micca quellu Filippu chì era rè in Cesarea di Filippu.] 18 Chì Ghjuvanni dicia à Erode : « ùn hè micca permessa ch'è tù ti tenga cù a moglia di to fratelluj. » [j Vede Lv 18,16 ; 20,21.] 19 Erodiade li ne vulia è cercava à fallu tumbà, ma ùn li riescia. 20 Chì Erode temia à Ghjuvanni, sapendu ch'ellu era un omu ghjustu è santu, è, per ciò u defendia. È dopu intesulu era imbrugliatu assai, ma u stava à sente vulintere. 21 Ma si presentò un ghjornu prupiziu, chì Erode, per festighjà u s'anniversariu, invitò à cena i capezzoni di u sò palazzu, i magistrati è i principali di a Galilea. 22 Entrata ch'ella fù a figliola di Erodiade, è mentre ch'ella ballava, piacì à Erode è à i so invitati. U Rè disse à a ghjuvanotta : « dumandami ciò ch'è tù voli è ti sera cuncessa. » 23 Li ne fece ghjuramentu : « dumandami ciò ch'è tù voli, u ti daraghju, fussi puru a metà di u mio regnu. » 24 È ella, esciuta ch'ella fù, disse à a mamma : « chì li dumanderaghju ? » È quella rispose : « u capu di Ghjuvanni u Battistu. » 25 Subitu rientrò, andeti in frezza versu u Rè, è li fece a so dumanda, dicendu : « vogliu ch'è tù mi dia, à l'istante, nant'à un piattu, u capu di Ghjuvanni u Battistu. » 26 U Rè ne fù cuntristatu assai, ma per vìa di u so ghjuramentu è di i so invitati, un volse ricusà. 27 Un guardia, armatu di spada, fù subitu speditu cù l'ordine di purtà u capu nant'à un piattu. Andedi u suldatu, è li tagliedi u capu in prighjò. 28 È u ghjunse nant'à un piattu ch'ellu purghjì à a ghjuvanotta, è quella u dede à a mamma. 29 Sappiutula, i discepuli di Ghjuvanni ghjunsenu à piglià u so cadaveru per mettelu inde un sepolcru.

Ghjesù è l'apostuli facenu manghjà cinque mila persone

(Mt 14,13-21 ; Lc 9,10-17 ; Ghjv 6,1-14)

30 Accustendusi à Ghjesù, l'apostuli li racuntonu tuttu ciò ch'elli avianu fattu è insegnatu. 31 Ellu li disse : « venite ind'un locu ritiratu è tranquillu è ripusatevi una stonda. » Ci vole à dì chì parechji facianu u passa è veni è ùn li davanu mancu tempu à manghjà. 32 È imbarchendusi s'avvionu ver' di un locu ritiratu è tranquillu. 33 Assai ghjente chì l'avianu visti alluntanassi i ricunniscinu. È, à pedi, da tutte e cità, accorsenu e ghjente, è ghjunsenu prima chè elli à u locu. 34 À u sbarcà, Ghjesù vide una folla immensa è n'ebbe cumpassione, chì eranu cume tante pecure senza pastorek, è principiò à insignalli tante cose. [k Paragunà cù Nm 27,17 ; 1 Rè 22,17.] 35 Cum'ellu era dighjà tardi, li s'accustonu i so discepuli dicenduli : « u locu hè desertu è l'ora hè bella avanzata. 36 Falli rientre ch'elli possanu andà per isse campagne vicinante o pè i paesi à cumprassi da manghjà. » 37 Ma ellu rispose : « dateli voi da manghjà. » È li dissenu : « andaremu à cumprà per due centu danarildi pane per putelli fà manghjà tutti. » [l Danaru : era una pezza d'argentu chì valia u prezu di una ghjurnata di travagliu.] 38 Ellu dumandò : « pani, quantu n'avete ? Andate à piglià capu. » Fattu u contu li dissenu : « ci hè cinque pani è dui pesci. » 39 L'incaricò di falli pusà à tutti, à filarate, nant'à l'arba fresca. 40 È si pusonu, per stolì di centu o di cinquanta. 41 Pigliò i cinque pani è i dui pesci, pisò l'ochji in celu, benedisse è spezzò i pani, i dede à i so discepuli ch'elli i purghjissinu à a ghjente, è spartì frà tutti i dui pesci. 42 Ène manghjedinu tutti è funu sazii. 43 Cù ciò chì fermava di pane è di pesci empiinu dodeci coffem. [m Paragunà cù 2 Rè 4,42-44.] 44 È quelli chì avianu manghjatu i pani eranu cinque milla omi.

Ghjesù marchjà annantu à u mare

(Mt 14,22-33 ; Ghjv 6,15-21)

45 Subitu custresse i so discepuli à entre in barca è à passà nanzu ad ellu da culandi, ver' di Betsaida, mentre ch'ellu si licenzierebbe da u populu. 46 Licenziatusi da u populu, si ne cullò nant'à à muntagna per preca. 47 À tardi, a barca era sempre à mezu mare è ellu solu era à terra. 48 È videnduli affannati à ramà — chì u ventu l'era cuntrariu —, versu trè ore di mane, andò à truvalli, marchjendu annantu à l'acqua, è i volse avanzà. 49 Ma elli, videndulu marchjà annantu à l'acqua, u piglionu pè una fantomia, è si messenu à briunà. 50 Chì tutti u videnu è si spaventonu. Ellu, subitu li parlò è disse : « curaghju ! Sò eiu. Ùn abbiate peura. » 51 Cullò inde a barca cun elli. U ventu cessò. Ne funu ancu più sbarluditi. 52 Elli ùn avianu micca capitu l'affare di i pani è u so core era sempre abbughjatu.

Ghjesù risana i malati in Ghjenesarè

(Mt 14,34-36)

53 Compia a traversata ghjunsenu in Ghjenesarèn duv'elli accustonu. [n Ghjenesarè : piaghja ricca à S.W. di Cafarnau.] 54 A tempu sbarcati, Ghjesù fù ricunnisciutu da e ghjente. 55 È gironu a cuntrata sana, è messinu à purtà i infermi ghjacilati in ogni locu duv'elli sapianu di truvallu. 56 È in ogni locu duv'ellu ghjunghjia, paesi, cità o case di campagna, spunianu l'infermi inde e piazze è u supplicavanu di legalli tuccà ùn fussi chè l'orlu di u so vestitu. È tutti quelli chì u tuccavanu eranu salvati.

chapitre précédent retour chapitre suivant